Competitia sportiva,mai mult decat orice,pune in scena nevoia de infruntare,scena pe care noi sportivii ne putem compara,scena unde invatam limitele pana la care se poate merge pt a castiga si a-i invata pe competitori sa-si domine impulsurile agresive.
Pt multi insa,si din pacate pt cei care ar trebui sa fie modele,antrenori sau conducatori de cluburi,sportul tinde sa devina alibiul unei agresivitati incisive,al unei violente legale,si sa ofere acestor porniri un teren fara granite,unde conteaza doar scopul de atins,iar sportul ajunge un refugiu unde isi golesc raul acumulat.
Cum sa ne invete un antrenor sau un conducator de club vulgar,arogant,de multe ori agramat,ca intrecerea este o proba a adevarului care presupune onestitate fata de noi insine si o anumita exigenta personala? Ca orice competitie pe terenul de sport este intai o raportare la propria persoana? Ca cel care triseaza se inseala pe el insusi,ca ne respectand nici regulile nice adversarul risca sa nu devina niciodata mai bun?
O doza de agresivitate este naturala,la fel ca si conflictul inerent relatiilor umane,nu se poate ascunde acest fapt,insa trebuie canalizata agresivitatea astfel incat sa fie rezolvate civilizat conflictele iar acesta este una din primele virtuti ale competitiei sportive,ale oricarui educator din sport.
Competitia in tenis nu tine exclusiv de perfomanta fizia, ci in primul rand de cea morala,nu se poate fara acest echilibru pt ca presupune dreptate alaturi de forta,altfel competita ne trimite in haos si la stadiul de salbatici.
Dezechilibrul,din pacate,devine pe zi ce trece tot mai flagrant,atunci cand chiar cei care ar trebui sa ne educe,sa ne fie modele,vehiculeaza in mod disimulat ideea ca regulile de conduita si cele educative pot fi trecute pe plan secund,pot fi chiar dispretuite,din moment ce castigam.
De multe ori loviturile sub centura sunt incurajate,fac parte din joc,noi sportivii auzim din teren,antrenori,sau conducatori de cluburi spunand “fa-o praf,rupe-i gatul” si nu ne miram vazandu-i ca participa sau patroneaza o ambianta neplacuta in tribune,i loc sa fac totul pt a linisti spiritele,incepand chiar cu ale lor.
Tot mai des traditiile cele mai elementare se pierd.Sa-i spui unui adversar ca a jucat bine,sa-i oferi un pahar cu apa invinsului,sa faci cunostinta inainte si dupa competitie,aceste lucruri nu se mai fac. Lucrurile sunt lasate sa se desfasoare la intamplare,cadrul degenereaza, iar atunci cand nu exista un cadru moral,agresorii se manifesta,isi arata pumnul,scuipa,arunca priviri pline de ura.
Parintii dezbracati de cultura isi folosesc copilul pt a-si regla conturile.De multe ori asistam,in paralel,la meciurile parintilor in spatele gardurilor,ei insisi transformati in adversari. Conducatori de cluburi sau antrenori,cateodata fosti competitori dezamagiti,in cautarea unei recunoasteri reparatorii,sunt primii care resping cadrul si regulile,se manifesta huliganic,cu ochii inrositi de ura,adresand cuvinte greu de reprodus celor care nu se manifesta ca ei.
Ma incearca o intrebare: cati frustrati ar fi trebuit sa apara in tenisul romanesc pt unii jucatori ca Ilie,Virginia,Ruxandra,Victor,Sorana sau Raluca? Oare primul rol al celor de pe margine nu este acela de a ne educa si de a ne invata sa stim sa piardem,de a pune accentul mai degraba pe drumul ce trebuie parcurs decat pe scopul final? Haideti,impreuna,cei care gandim altfel,sa-i incurajam pe antrenorii,tot mai putini,care respecta latura umana a elevilor si adversarilor;pe cei care-i invata demnitatea dintr-o infrangere,pe cei care stiu sa le spuna o vorba buna invinsilor,pe cei care-i acorda sportivului dreptul de a pierde chiar atunci cand el nu si-l acorda,pe cei care stiu sa-i invete pe altii ca se poate pierde si totusi sa se castige ceva,pe antrenorii care au curajul sa-i invete pe copii fairplay-ul,pe indrumatorii buni,fara de care jucatorii buni nu ar exista. Haideti,impreuna sa actionam,sa reformulam valorile,gasind noi argumente,un nou limbaj,noi metode pt ca infruntarea sa fie mai pacut de practicat si de vazut,si sa permitem aparitia campionilor adevarati …..SA MENTINEM AERUL CLASIC DIN JURUL TENISULUI(arbitru Molina)
:):):):) felicitari fetelor :):)
multumesc mult pt incurajare,ati fost alaturi de mine: Coach,Cami,Andreea,Vera(care avea emotii f mari la fiecare meci),Bianca,Ema,Mihaela,Marina,Diana,Andrei,Radu si d. Iovanescu:):):)