Imi mersese prea bine ieri, pentru ca starea mea de spirit sa fie daramata inca de la primele ore ale diminetii. O cearta cu colegii, apoi o alregatura pe jos prin oras la orele matinale ale diminetii increcand sa gasesc o banca cu ghiseu ING… se pare ca explicatiile nu erau tocami minunate sau pur si simplu eram eu opaca… cam tot ce trebuia rezolvat azi, a cam esuat. A fost o zi de genul “Toate mi se intampla numai mie!!!”
Incercand sa mai gasesc un dram de optimism, ma duc la antrenament cu zambetul pe buze, unde bineinteles nu ma astepta tocmai ce imi doream… inghitind in sec, usor resemnata de ceea ce mi se intampla, am jucat si spre uimirea mea, se lega asa bine… Chiar pe la jumatatea antrenamentului, don Dan m-a intrebat : Da ce-i cu tine Iani? Pe cine esti suparata de joci asa bine… Incredibil, nu stiu daca a fost o pura coincidenta, s-au chiar se observa starea mea de spirit… Nici eu nu-mi explicam, cum reusam sa ma asez la fiecare lovitura cu aceeasi placere si sa dau atat de constant. ma gandeam ca ar trebui sa-mi reamintesc povestea bambusului, pe care cred ca o stiti (un chinez a sadit o boaba de bambus, pa care o uda zi de zi timp de cinci ani. din pamant nu se ivea nici o frunzulita. Cand dupa cinci ani, a crescut deodata o frumusete de bambus. morala: A crescut bambusul in acea saptamana, sau in cei cinci ani cat a acumulat pentru a creste). Se pare ca bambusul tenisului meu si-a ales o zi cam nefasta pentru a rasari, dar a fost totusi binevenit…
P.S. : adevarata poveste a bambusului o puteti citi aici http://www.tenisclubolimp.ro/Metafore%20pentru%20Tenis/Povestea%20bambusului.htm, ce am scris mai sus este rezumatul meu, sau ceea ce mai tinusem eu minte
Cu drag,
Iani 
