Ce-am mai imbatranit!
Da, am imbatranit! Asta am observat astazi, cand am revenit dupa 10 luni in competitii. Am inceput cu un turneu micut, de primavara, unde am jucat in primul tur cu Iulia Vodislav. Si pentru multa lume probabil ca nu este nimic special, dar eu nu pot sa nu ma gandesc la Iulia ca sora lui Vodi, pe care o stiu de cand era mai mica decat mine de inaltime si intotdeauna protejata lui Adi. Cei care au fost in “trupa” de la Sanatatea stiu despre ce vorbesc. Stateam si ma gandeam in meci azi, de cand ne stim si cat timp a trecut, cat timp petrecut pe teren, prin turnee, plecari, hoteluri din diverse colturi ale lumii. Ce amintiri frumoase, legate cu memorii mai putin placute s-au adunat si acestea m-au determinat sa observ ca fiecare isi urmeaza drumul in viata, ca fiecare se indreapta spre o anumita si sa devin nostalgica.
Meciul de azi, m-a facut sa ma gandesc ca se schimba generatiile, ca fete mai mici vin din urma, si ele aspirand la inalta performanta, la un viitor stralucit si ca acest ciclu al tenisului, sper eu, este efemer.
Cu drag(si putina nostalgie),
Iani 
