Incep acest articol prin a-mi cere scuze (in special lui Sergiu) pentru ca nu am avut bunavointa si nici timpul necesar sa scriu pana acum pe blog. Se pare ca toate au un inceput si surprinzator articolul meu nu este in ”hunduita” sau alte limbi bizare:)).
Dat fiind faptul ca blogul are ca tema principala tenisul si mondenitatile din lumea tenisului iar activitatile mele din ultimul an au o vaga legatura cu acest sport nu ma simt in masura sa vorbesc despre asta. Pot insa spune cateva cuvinte despre clubul Olimpia. Este foarte trist pentru mine cand ma gandesc ca peste cateva zile voi parasi acest loc pe care il consider ca o a doua casa. Timp de patru ani am fost primita cu bratele deschise, mi s-au acceptat capriciile (mai mult sau mai putin). Este locul unde mi-am format o educatie, mi s-a deschis drumul in viata. Pentru toate acestea, sincere multumiri si respect deplin. Si totusi cand amintesc de clubul Olimpia il asociez cu un personaj complex ”The coach” :)) caruia tin sa-i multumesc in primul rand pentru ca m-a acceptat in echipa lui, pentru ca desi eram un copil m-a considerat intotdeauna matura sa pot intelege realitatea, pentru ca a avut rabdare cu mine, ca a incercat din rasputeri sa scoata ce e mai bun in mine si sa-mi amelioreze defectele, pentru ca atunci cand a putut a fost langa mine atat in momentele frumoase cat si in cele grele (multe la numar din pacate…desi tenisul, din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai frumoase sporturi, este foarte frustrant:))) si lista poate continua. Multumesc coach!
Toate acestea fiind spuse nu-mi ramane decat sa-mi iau la revedere de la fanii mei si sa le urez colegilor de club (doar celor ce-mi citesc mult asteptatul articol:))) mult succes pe plan profesional, spor la antrenamente si o zi buna:))
cu drag, OANA
p.s. : coach in cateva zile veti fi destul de mare
