Azi am jucat al doilea tur de calificari la turneul din Bucuresti, care trebuie sa-mi exprim admiratia pentru faptul ca se numeste Trofeul Florenta Mihai.
Un meci sa spunem obisnuit pentru mine, in care m-am incalzit mai greu, m-am enervat mai repede, dar mi-a trecut la fel de repede… am jucat cu “prietena mea” dra gabriela duca. dupa un 1-4 in primul set, m-am gandit eu ca totusi, ar fi cazul sa ma apus de tenis, am ajuns rapid la 4-4 , unde bineinteles mintea mea si-a luat putin zborul si o pauza de 2 gamuri. Si cand a revenit, ea mintea, a observat ca ooops! se facuse set.
asa ca s-a apucat ianishor impreuna cu mintea ei sa joace intr-un final, dupa o incalzire prelungita si sa termine cu un 46 61 62. despre meci nu stiu ce as putea spune exact, ca am stat 3 ore pe teren, din care vreo 10 min am discutat cu arbitrul chestii uzuale, cum ar fi cat e scorul, daca am voie sa opresc mingea atunci cand intra o alta minge la mine in teren, in care a trebuit sa arat multe mingi inutile, chiar si una care se dusese, fara sa exagerez, aproximativ 90 de cm afara !!! Ma rog, ma asteptam la o asemenea atitudine deloc sportiva, dar trebuie sa recunosc ca mi-a depasit asteptarile. La un moment dat am si intrebat daca are chef sa joace sau sa ne tocmim. In fine, poate ca si toate aceste “mici incercari” m-au facut sa nu pot spune prea multe de jocul meu, care incet, incet, acum, pe final de sezon (pentru mine) evolueaza, m-am obisnuit din nou cu punctele, desi imi este greu cateodata sa gestionez unele avantaje. Am avut de multe ori 30-0 in game, si am ajuns la egalitate…
Maine urmeaza un meci contra Lorenei Constantin cu care am facut o echipa bunicica, spun eu la dublu si cu care ma inteleg bine. Stiu ca are un joc, care pe mine personal ma deranjeaza, anume ca da absolut totul sau aproape totul inapoi, dar voi vedea maine pe teren, ce se va intampla.
Sper ca voi nu aveti parte de neplaceri pe teren.
cu drag,
iani 
ca doar nu m-am metamorfozat.Asa ca turneul de la Bucuresti primul din noul sezon pentru mine a fost o bucurie. O bucurie de a ma intalni din nou cu vechile mele prietene de pe marginea terenului, o bucurie de a simti din nou emotiile dinaintea unui meci, o bucurie de a astepta ca meciul dinaintea ta sa se termine. Poate ca si din aceste mici bucurii s-a dezvoltat si bucuria jocului de dublu care nu a fost rau in al doilea meci. Si dupa un turneu frumos din punctul meu de vedere, chiar daca rezultatele nu au fost remarcabile urma probabil un alt turneu frumos. Dar n-a fost sa fie, asa ca “Ianishor” a ramas frumos acasa si s-a ocupat dupa ce si-a revenit de chestii marunte, neimportante de altfel…
). Exceptand aceste mici inconveniente, publicul Bucurestean m-a impresionat prin prezenta numeroasa, dar si prin atitudinea creata.
)
