Am trecut de la o stare mai putin buna la una as putea spune excelenta (comparand cu ce a fost), asa ca m-am gandit ca: “De ce sa nu scriu pe blog?…..in fond nimeni nu o face, deci pot sa scriu orice.”
M-am luminat deodata si am reusit sa dau capacul sicriului in care m-am bagat si am realizat de fapt ce frumoasa e viata. Care ar fi motivul pentru care un pusti, care face tot ce-si doreste si care nu prea mai are timp sa faca si altele, sa fie trist… Nici unul. Privind inapoi cu vreo cateva ore ma bufneste rasul privindu-mi trupul fara suflet miscandu-se de colo colo fara nici un fel de idee. Si mai usturator este ca am ajuns si pe teren la fel, terenul fiind ca o a doua casa, un loc unde ar trebui sa fiu fericit. Acum sunt…de ce nu am fost si pana acum?? O intrebare grea la care nu prea sunt in stare sa-i aflu raspunsul. Norocul meu este ca am aproape oameni care pot face ceva….multumesc draga prietene pentru ca m-ai scos din asta!
Cu siguranta nu e prima oara cand mi se intampla si cu siguranta nu sunt singurul caruia i se intampla. Ochii spre-nainte si hai sa vedem tot ce se intampla in dreapta si stanga si totul devine inconjurat de o lumina placuta.. 
.Poate suna pueril, dar…….chiar nu-mi pasa 
Cu drag,
