Acesta este inceputul povestii mele. O scriu acum pentru a celebra acel sfarsit de capitol si acest nou inceput….
Asadar, incep cu tata pentru ca el este probabil cel mai important dintre oamenii datorita carora am ajuns unde sunt acum si aici nu ma refer la faptul ca studiez in Marea Britanie, ci la faptul ca am reusit sa ma dezvolt ca om intr-un mod special, pe care, dupa parerea mea, majoritatea oamenilor nu il pot identifica in propria viata, in persoanele de langa ei.El este cel care m-a sprijinit financiar in ultimii 8 ani si nu cred ca i-a fost foarte usor. N-am reusit sa ajung pe terenurile vreunui turneu de grand slam sau macar in top 1000 in clasamentul ATP drept rasplata pentru eforturile lui, dar am un “Pentru tata,……multumesc”, un multumesc unic, de la fiulet 
.
Sunt aspecte ale vietii mele pe care multi probabil ca nu le stiu. Acest “tata” a decis sa plece de acasa pentru a lucra in strainatate pentru a ne oferi o altfel de viata: mie, mamei si soramii (sau cel putin asta cred eu). Cred ca sunt 13 ani de cand a plecat prima oara. Arunci venea in concediu o data cam la 6 luni si era greu pentru toata lumea. Mai tarziu perioada in care nu ne vedeam s-a micsorat la 3 luni. A facut un sacrificiu pe care nu multi il pot face si pentru asta tot respectul. Pentru mine a fost destul de dificil sa imi petrec adolescenta fara exemplul masculin in casa, insa am reusit sa imi formez o idee despre cum ar trebui sa fiu la maturitate si acum sunt destul de multumit de ce a iesit. Cu toate acestea, chiar si fiind departe de mine, tata a fost pentru mine modelul cel mai important si pentru ca miam dorit atat de mult, se pare ca exista multe caracteristici similare….
Acum inchei acest capitol….
Cu drag,
Serj
