Nu prea stiu si nici nu prea imi vine sa scriu acest articol…
In ultima vreme am o stare ciudata in care lipsa de incredere troneaza nestingherita si ma enervez din ce in ce mai tare. Tot timpul cand gafezi, mai intai, antrenorul iti da o repriza de mustrare care te trimite intr-o lume care nu mai are contact cu realiatatea si ajungi sa te intrebi ce mama naibii vrei si ce mama naibii faci tu de fapt. Mai tarziu dupa ce apele se linistesc acelasi antrenor, care a zis ca n-ai facut aia si aia si ailalta, vine de aceasta data, impaciuitor si cu tentativa de consolare, prezentand realitatea crunta cu care tre’ sa dam piept mereu…. si iar ajungi in lumea aia de care ziceam mai sus…
E ca naiba… e ca intr-un vechi articol:”Cea mai nasoala stare de spirit…” (poate fi gasit in arhiva 
). Partea urata e ca se intampla si nu poti face nimic, dar partea frumoasa e ca intr-un final trece si face loc pentru tot ce-i mai frumos…
Incerc sa schitez un zambet ca sa-mi luminez sufletul si mintea, dar nu reusesc sa obtin decat o strambatura… 
… viata e mai naspa decat pare, dar si mai frumoasa decat o vad eu 
Cu drag,
