Campionatele pe Echipe sunt competitii unice, cu atat mai mult intr-un sport individual ca tenisul unde poate doar perechea de dublu aduce termenul de echipa mai aproape de adevar. Sunt competitii pline de viata traite uneori la intensitate crescuta de catre un grup de sportivi, parinti, prieteni, apropriati ce joaca tenis cu racheta mare pe terenul mare contra unui alt grup de sportivi, parinti, prieteni, apropriati grupati valoric printre alte grupuri de sportivi, parinti… etc., din dorinta de a castiga ceva ordonat de catre un sistem administrat de oficiali, arbitri, sponsori. O competitie unde numele de familie conteaza mai putin in detrimentul clubului caruia ii aperi culorile sau tarii in care te-ai nascut, o competitie in care valoarea grupului de care apartii definitiveaza la sfarsit acel ceva. Un amalgam competitional extraordinar ce presupune multe, atat de multe si de cele mai multe ori necunoscute, incat si asadar, poate sau cu siguranta se poate afirma ca A PARTICIPA la acest eveniment constituie simplu castigarea acelui ceva.

Realitatea din teren este direct proportionala cu statistica clasamentului la zi de cele mai multe ori intr-o competitie pe echipe, dar asta nu e totul. A juca 4 sau 5 intalniri de simplu, cate 1 sau 2 dubluri pe intalnire oficiala intr-un campionat national presupune si feeling, inspiratie de moment, precum si asumarea unor riscuri si responsabilitati. De catre cine?

Echipele de juniori si junioare, seniori si senioare ale Olimpia Bucuresti ce au participat la cele doua Campionate Nationale pe Echipe ( juniori si seniori ) au avut, de fiecare data, cate doi responsabili: un jucator desemnat capitan al jucatorilor de teren si un capitan de pe margine. Ei si-au asumat riscurile si responsabilitatile, ei au gandit mai mult decat restul grupului ceea ce majoritatea ignora in astfel de competitii si ei au fost primii ce au facut primul pas inainte.

Echipele de juniori si junioare au avut si frati si surori mai mici, cate inca o echipa de juniori si junioare care au luat contactul, pentru unii poate pentru prima data la acest nivel, cu ceea ce inseamna competitie pe echipe. Olimpia II au fost desemnati ca si titulatura, dar realitatea este alta. Ei sunt viitorul celor ce prezentul i-a gasit ancorati in prima linie, ei sunt potentialul urias de valorificat pe viitor si nu rebuturile primei echipe, si nu umplutura necesara … nu asta s-a dorit. Felicitari echipei viitorului si mult succes! Ati participat in acest an si fiti mandri ca de maine trebuie sa aparati ceea ce fratii si surorile mai mari au reusit.

Olimpia I si Olimpia II ar fi trebuit sa fie un proiect de viitor intr-un sistem normal in care se vizeaza dezvoltarea, dar uneori imposibilul nu poate fi doborat. A aduna sportivi cat pentru doua echipe a fost invidiat de ceilalti, dar a produs acelasi efect si in propria gradina. “De ce sa joc eu in a doua echipa?”, “De ce nu ati facut doua echipe echilibrate?”, “De ce … ?” Captains’ choice. Fiecare lucru are un inceput, dar el poate fi si sfarsitul a ceea ce s-a dorit. ” De ce?” Captain’s choice.

Coeziunea si spiritul de echipa sunt tabu-uri existentiale intr-o astfel de competitie, lucruri de altfel normale cat timp vorbim de individualisti la patrat inregimentati la ordin de capitan pentru a participa in grup la ceva mai mult decat sunt invatati. “De ce nu joc eu?”, “Echipa nu are incredere in mine?” sunt intrebari normale ale celor ce doresc sa participe activ la desfasurarea de forte, dar atat de eronat asternute intr-o batalie unde inteligenta grupului primeaza. Dinamica de joc, cine cu cine joaca, unde sa faci punct si unde sa il dai, unde sa incerci sa incurci si unde sa castigi obligatoriu sunt realitati adevarate ce in timpul echipelor sunt primordiale. Cine intelege asta? Poate doar capitanul, caci el este si mama si tata pentru fiecare, dar singurul raspunzator de toti ca si grup. Nu are timp de favoritisme, nu are timp de dragalasenii, el este acolo pentru a risca in siguranta ceea ce fiecare doreste sa ridice la sfarsit. Atat si nimic mai mult.

Echipele consuma. Energie si timp, bani si multe altele. E greu sa coagulezi o echipa gata de joc, atat ca si componenta valorica, dar cat si ca lucruri conexe ce trebuie facute. Editia 2008 a CNE a fost pentru Olimpia o lupta contracronometru in a da maximul sportivilor, in a sprijini grupul sa se simta confortabil si gata de joc. O idee geniala pusa in practica si astfel fiecare component al echipelor a beneficiat de trening de prezentare inscriptionat cu numele de familie asemeni competitiilor Davis Cup si Fed Cup ( pentru prima echipa anul acesta si cativa sportivi din a doua echipa ), iar pentru asta multumiri speciale partenerilor Topspin Romania, Office Pro Media ( echipa de juniore si senioare ) si Blue Air ( echipa de juniori si seniori ). Un sprijin in plus a fost acordat de CS Olimpia Bucuresti prin facilitarea conditiilor optime de hrana si cazare pentru toti sportivii, precum si prin premierea tuturor sportivilor ce au obtinut rezultate la aceste campionate ( in cateva saptamani ). Nu in ultimul rand multumiri tuturor parintilor ce sprijina constant activitatea sportiva a propriilor copii.

Anul trecut am primit ceva critici cu scop de rugaminti ca anul acesta captain’s attitude sa fie mai vesela. Seara tarziu dupa finala junioarelor am primit mesaj de confirmare a ceea ce a fost obiectiv personal de indeplinit. Grupul isi modeleaza permanent pe cei ce il formeaza, iar asta am vrut sa adaug la ceea ce nu se vede niciodata: lupta unuia sau fiecaruia cu el pentru a putea deveni constructiv pentru grupul ce are nevoie de un om asa cum sunt necesitatile lui in acel moment. Individualismul si caracteristicile personale ale fiecaruia poate e optim a fi etalate pe teren, insa in decizii de grup sau in afara “unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste”.

Ca la orice intalnire, echipa desemnata este aprobata de catre capitan si inaintata oficialului. Ca la orice intalnire, ultimul care vorbeste este capitanul, iar asta a fost dorinta mea: captain’s words.

Felicitari tuturor: GLORIA VOASTRA, BUCURIA VOASTRA, AMINITIRLE MELE!

CS Olimpia Bucuresti - CAMPIOANA NATIOANALA SENIOARE 2008
OLARU RALUCA, CADANTU ALEXANDRA, ALECSIU IOANA, HRISTEA CAMELIA, IOVA IONELA ANDREEA, BOGDAN ELENA, POPOVICI VERONICA ( de la stanga la dreapta )

CS Olimpia Bucuresti - MEDALIE DE BRONZ SENIORI 2008
TANASE CRISTIAN, DINCA VALENTIN, STOIAN MIHAI, GRIGORIU PATRICK, MARGARIT SERGIU, MIRTEA DRAGOS, SAVULESCU ANDREI - lipsa foto ( de la stanga la dreapta )

CS Olimpia Bucuresti - CAMPIOANA NATIONALA JUNIOARE 2008
CADANTU ALEXANDRA, ALECSIU IOANA, CADAR ELENA, IOVA IONELA ANDREEA, HRISTEA CAMELIA, POPOVICI VERONICA, BOGDAN ELENA, HINCU BIANCA ( de la stanga la dreapta )

Felicitari tututor!

Dat fiind ca este Captain’s words as vrea sa transmit felicitari si multumiri celui ce a sprijinit si sprijina echipa de tenis in permanenta, un antrenor si atata tot: Ioan Iovanescu.

Dedic cele doua trofee si medalia de bronz unui om ce vineri si-a aniversat ziua de nastere, unui om care a sustinut din toate punctele de vedere activitatea sectiei de tenis si care si-a dorit sa fie prezent la finala junioarelor … dar nu a putut. A luptat din spatele cortinei de cand a decis sa investeasca incredere in planurile si proiectele sectiei de tenis, a fost alaturi la ceea ce am numit dezvoltare … Ridic palaria, imi sterg lacrimile si ii multumesc Dlui Director General Dimofte Octavian.

HAI OLIMPIA!