“Hello my frends”, asa incep si eu prima cuvantare pe care o transmit din Istanbul. Ce caut eu in vechiul Constantinopol? Doua turnee Tennis Europe under 16, care se tin an de an: Enka Sadi Gulcelik Cup si Cevansir Cup.
Am plecat din Bucuresti sambata 15 august dis de dimineata, pregatit cu masina plina de bagaje, caci urma sa stam la Istanbul doua saptamani. Intr~o ora am ajuns la Giurgiu, da~i taxa de pod, 25 de lei, treci podul cu emotii si slalom printre gropi si gata, esti in Bulgaria. Asa cum sunt pregatit de fiecare data, scot pasapoartele,actele masinii, cazierul si imputernicirile parintilor, ca doar aveam cu mine doi minori si, cum prevad legile noastre prea bine gandite asa se cere la vama. Cand uimire, dupa ce vede vamesul pasapoartele imi da verde. Nu imputerniciri, nu actele masinii, nu cazier, nimic. Asa o fi mai nou? Nu. Ca doar cu 2 luni inainte tot in aceeasi vama, in drum spre Svilengrad, Bulgaria, ma certam de zor cu vamesul ca am cazierul expirat {si nu era} si ca vrea originalele, nu copiile. Asa ca dupa vredele de la vama urma vieneta de la prima benzinarie. O iau si dai driveing.
Inevitabil a urmat ratacirea de rigoare in Bulgaria si vama cu Turcia de langa Edirne. Ca de obicei sunt plimbat de colo colo prin vama si verificat la acte si pe stanga si pe dreapta, dar am trecut intr~un sfarsit. Ce urma? Autostrada spre Istanbul. No comment despre ea.
Si iata, dupa un drum de 11 ore driveing, ajungem la poarta Constantinopolului. Impresionant in tot acest drum e luxul si dezvoltarea regiunilor o data ce te apropii de Istanbul, de la case din chirpici pana la zgarie nori ce~ti dau capul pe spate.
Platim taxa de autostrada la una din cele cred ca 20 de case, nu 2 ca pe A2 al nostru si directia hotel.
Aveam rezervare la Corfez Hotel din cartierul Istinie, la 5 minute de Enka. Ajunsi acolo a cazut cerul pe noi. Un hotel infect si macabru unde mirosea in camere a ghena, praf peste tot si cu geamuri ce se deschideau la 50 de centimetri de peretele casei urmatoare, adica o priveliste “mirifica” de beton din spatele casei. Era seara si tarziu, nu aveam ce face si am accept cu greu sa stam acolo pentru o noapte, deoarece sa cauti ceva in Istanbul noaptea, e teroare.
A doua zi a urmat sa schimb hotelul si “sign in”~ul. M~am interesat la ce hoteluri mai stau romani si in ce conditii si la ce pret si asa am ajuns la hotelul Levent, la 15 min de Enka. Nu pot face comparatie intre cele doua hotelui pentru ca ar fi multe de zis si spun doar ca am schimbat Tico pe un Passat.
Sign in si apoi antrenament la Enka. Enka, un club privat si cu tenta exclusivista, o academie si o scoala de tenis, o baza imensa, plina de verdeata presarata cu 9 terenuri de tenis din care 2 semicentrale si un centaral cu tribune ca progresul nostru din cotroceni, 2 terenuri indoor cu tribune, 2 bazine de inot, restaurant, terasa, cantina…mai zic?
Antrenamentul, sau mai bine zis acomodarea cu temperatura ridicata si cu vantul puternic, a facut sa revedem pe terenurile alaturat cunostinte de la turnee.
Ca la orice turneu in Turcia, dupa confirmare se face liniste, dispar toti oficialii si de~odata se afiseaza tablourile. Mai sa fie…!
Dupa program urma sa jucam marti, a doua zi a turneului.
Voi continua…
