Marti, 2 meciuri de simplu, Diana vs. Ektirici Idil (Tur), Mike vs. Hizlialp Cem (Tur) si dublu Mike + KHUBULURI (GEO) vs. BARAK (TUR) + DINC (TUR).
Au jucat amandoi la pranz, foarte cald nu a fost, in schimb vantul i~a facut ceva probleme Dianei. Mike a avut noroc, a jucat pe central unde nu era vant datorita tribunelor.
Decalarea meciurilor a facut sa joace amandoi odata. Didi pe terenul 6 si Mike pe central. Exact cum nu~mi doream. Am facut ture~ture intre terenuri, unul la un capat unul la celalalt dar a meritat in final. Au fost doua meciuri castigate in decisiv de ai nostrii. Bravo lor! A urmat dublul lui Mike, tot pe central, insa au pierdut.
Seara la hotel deja intrasem in normal cu programul. Plimbare, cina, amintiri la receptie, net si mai nou la mine desene animate, ca am obosit sa fiu serios toata ziua. Toate posturile tv sunt in turca sau araba si ce sa inteleg, youtube nu merge aici asa ca triliulilu a mai ramas pentru desene animate.
A doua zi, miercuri, aveam 2 meciuri de simplu. Diana vs. Chalaganidze Tamar (GEO) si Mike vs. Nalbantoglu Mustafa (TUR), meciuri grele si nu prea, insa cu ele ne~am oprit din competitia de simplu.
Joi a urmat meciul de dublu al Dianei, facea echipa cu Sabina Preda vs. TSKHAKIA(UKR)+SHEGERA(GEO) . Din pacate ne~am oprit si la dublu din turneu.
Per ansamblu, o pozitionare buna pe tablou pentru amandoi pentru se apropia macar de semifinale la simplu si la dublu, un joc bun in schimb lupta interioara, gandurile negre, agitatia, emotiile nu au fost controlate.
De la o varsta cam toti joaca bine insa diferenta o face psihicul, fizicul (pregatirea fizica) si experienta.
Turneul a fost castigat de Eristavi Barbare (GEO), favorita 1 la fete si de Auritei Andrei (ROM), favoritul 1 la baieti.
Welcome to Asia! Asa numesc eu o scurta plimbare, mai mult la volan, facuta pe partea asiatica a Istanbulului. Cluburile si hotelul sunt pe partea europeana a Istanbulului, am vrut sa calcam si in Asia, am plecat cu masina dimineata, vineri. Nu ne~a luat mult pana in fata unuia din podurile de peste Bosfor, pentru ca in ciuda marimi orasului, circulatia aici in afara orelor de varf e lejera.
Impresionant a fost atunci cand ne aflam in fata podului. Eram mult deasupra apei, constructia lui ne oferea siguranta deplina insa a trebuit sa strang bine volanul datorita vantului puternic de pe Bosfor. Eram intre doua continente si eram cu un ochi la trafic si cu unul la peisaj, Cand am ajuns in mijlocul podului am vazut imensitatea Istanbulului, nu~i vedeam capatul, era “Istanbul” peste tot. Ma uitam in jos spre apa si mi se facea rau de inaltimea la care ne aflam si imediat ma uitam la constructia podului si capatam incredere iar, asa cum sportivul care da de un adversar puternic si i se “taie” respiratia si imediat priveste spre antrenor, unde isi are “izvorul” de incredere.
“Welcome To Asia!” citim imediat de ajungem la capatul podului. Am simtit ca am pus iar picioarele pe pamant dupa un zbor cu avionul, ciudat, fusesem pe un pod deasupra apei. A urmat taxa de pot, 30 de lire, ha, ha pe asta am platit~o cu placere.
Am continuat pe autostrada vre~o 15 minute apoi o iesire, nu stiu care, urmaream un gps, si am coborat iar printre cartiere, pe langa Fenerbahce, pe vechiul drum al Bagdadului, nu mai stiu pe unde si am iesit pe malul marii Marmara. Am fi vrut dar nu aveam timp, sa plecam cu vaporul pe insulele de pe mare, pacat.
“Welcome To Europe” am intalnit la intoarcere, la capatul celalalt al podului si directia sign in, ca era vineri si Mike era in calificari.
Voi continua…
